Comunicarea interculturala. Probleme, abordari, teorii. Grigore Georgiu

In contextul globalizarii, studiile dedicate comunicarii interculturale au dobandit o relevanta teoretica indiscutabila si o insemnatate aplicativa tot mai evidenta. Ele abordeaza intr-o maniera interdisciplinara un orizont problematic nou, cu implicatii multiple. Asistam la interactiuni complexe, fara precedent ca amploare, intre indivizi, grupuri si societati, fenomen care produce schimbari profunde in structura identitara a culturilor. Actorii care se intalnesc tot mai frecvent in spatiul interculturalitatii poarta cu ei echipamente culturale diferite, iar gestionarea neconflictuala a acestor diferente este una dintre marile provocari ale lumii contemporane. Comunicarea interculturala, care a devenit o disciplina de studiu in universitatile din intreaga lume, a redeschis dosarul unor teme perene ale gandirii sociale, precum unitatea si diversitatea culturilor, relatia dintre noi si ceilalti, etnocentrism si relativism cultural, criza identitatilor si redefinirea lor sub presiunea combinata a multor factori.
In mod surprinzator, problema diferentelor culturale si a identitatilor a iesit azi din tratatele de antropologie si a ocupat scena tensionata a istoriei reale, unde conflictele identitare sunt la ordinea zilei. Experientele interculturale ne imbogatesc spiritual, ne deschid noi orizonturi de intelegere a lumii si ne obliga la o evaluare comparativa implicita, care ne ajuta sa ne cunoastem mai bine propria identitate. Dialogul intercultural este si un dialog al imaginilor identitare. Lumea a devenit, in intregul ei, un „bazar multicultural“, dar si o arena in care se desfasoara o competitie intre natiuni si culturi pentru constructia unor imagini favorabile in spatiul comunicational global. Postmodernitatea a impus o schimbare de paradigma in abordarea identitatilor. Imaginea reprezinta acum un capital simbolic cu valoare strategica. Identitatea noastra face corp comun cu imaginile ei in reprezentarile celorlalti. Romania este un caz instructiv pentru aceasta tema. De la Cantemir, care constata cu durere, in urma cu trei secole, ca despre romani „nimeni sau numai putini straini au o imagine adevarata“, si pana astazi, cand suntem integrati in Uniunea Europeana, ne confruntam cu un deficit de imagine. Ganditorii romani au tradus mereu ecuatia noastra geopolitica in termeni imagologici si au problematizat intens aceste teme, astfel incat cultura romana beneficiaza de un indelung exercitiu reflexiv asupra identitatii culturale si a comunicarii dintre culturi.